Impresii de Paşte

La Biserică:
- n-am mai ajuns la Înviere, sâmbătă seara. Ne-am apucat de dimineaţă de făcut curăţenie, am terminat după-amiază, seara eram frânţi de oboseală, aşa că n-am mai avut, pur şi simplu, energie. Ne-am instalat în faţa televizorului şi am urmărit slujba de la Vatican pe TVR2. Lucru care mi-a dat de gândit cu privire la utilitatea prezentării ritualurilor religioase la TV. Ei bine, e util. Chiar foarte util.

- a doua zi, Duminică, am ajuns, însă. La Catedrală, pe Ştefan cel Mare. Surprinzător de liber, centrul. O maşină sau două în parcare, la Moldova Mall. Ţipenie pe stradă. Interesant. Şi-n Catedrală lejer, relativ puţină lume. Am ajuns cu vreo cinci minute mai devreme şi am ocupat nişte locuri la balcon, cu ceva vedere asupra altarului, mai multă ca de obicei, când, ajungând târziu, nu vedem mai nimic. În fine, nu importă.

- în faţă erau pregătite scaune roşii pentru oficialităţi, ca în fiecare an. Primar, vice-primar, Simirad – nu contează ce funcţie publică ocupă, el e o instituţie în sine, body-guarzi (probabil, judecând după dimensiuni, dar la fel de bine pot fi şi consilieri – locali sau judeţeni, diferenţa se face la gramaj şi n-am vederea atât de fină), alte doamne şi domni. Din fericire, anul ăsta, locurile respective au rămas goale. Toate! Nicio oficialitate, nimic. Curată  binecuvântare! (Totdeauna stau cu o strângere de inimă, întrucât ştiu că nu se mai fabrică scaune ca pe vremuri, iar decenţa îl împiedică pe Simirad să ocupe două locuri, aşa cum ar fi normal). Probabil, absenţa oficialităţilor se explică prin faptul că episcopul plin era la Ierusalim şi a oficiat auxiliarul, deci neimportant. Pentru mine a fost important să nu le mai văd mutrele mafiote în faţa altarului. Mici minuni sunt posibile, deci, în jurul minunii celei mari.

La televizor:
- jale mare, din ce în ce mai mare, de fapt, de la un an la altul. Observ o tendinţă dubioasă la televiziunile pe care le urmăresc: Realitatea, Antene, ProTV, chiar TVR, de tratare a credinţei cu măsura politically correctness-ului. Marţi sau miercuri, nu mai ştiu, aud o găină de la Realitatea: “azi creştinii sărbătoresc…. Ei, nu ştiu ce…” Observaţi nuanţa? Dacă anii trecuţi se spunea: “Azi, sărbătorim cutare şi cutare…”, de la un an la altul am ajuns “ei”. Care ei, o, tu, prea corecto la locul de muncă? Care ei?!…

- Pentru toate televiziunile, dar absolut toate, Paştele este un festival de gastronomie. Toată Săptămâna Mare nu se aude decât: “mielul de Paşti”, “masa de Paşte”, “cozonacul de Paşte”, “bucatele…” , etc. Vineri seară am dat, oarecum random, pe TVR1. Am prins un soi de studio de ştiri sau cam aşa ceva. Invitat, un preot ortodox care slujeşte în străinătate. În diaspora, cum ar veni. Omul, prezentabil şi bine intenţionat. În orice caz, făcea o primă impresie plăcută. (Cu care am şi rămas, de altfel). Prima întrebare, nu mai ştiu ce, răspunsul standard româno-ortodox: “poporul român este un popor religios, etc., etc.” Probabil, dacă nu bagă fraza asta, sunt penalizaţi sau mai ştiu eu ce. A doua întrebare, de fapt, m-a făcut să schimb canalul: “Părinte, în mod tradiţional, de Paşti, bucatele…” – Până-aici!, am zis şi am acţionat.

- Spre deosebire de 2007, parcă, nu s-a mai pus accentul – aproape deloc – pe faptul că sărbătorim Paştele împreună, ortodocşi şi catolici. Suspect! Şi dureros. Şi, din nou, suspect! Repet, n-am auzit aproape nicio menţionare a acestui fapt, oficial, la tembelizor. Oare, de ce?

În Blogosferă:
- aici lucrurile sunt clare. Cum jumate – dacă nu mai bine – de blogosferă, se declară atee, gnostică, agnostică, budhistă, nihilistă şi ecologistă, oricum nu aveam aşteptări prea mari. Bine, poate nici atât de joase dar, asta e. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Este o vorbă. Sunt şi bloggări care şi-au urat cuvenitele, şi eu am făcut-o, am ping-uit tot blogroll-ul, după cuviinţă (cei care sunteţi pe blogspot şi n-aţi primit ping-ul, asta e, nu-i vina mea că sunteţi pe o platformă de… Doamne, iartă-mă!)

- În rest, ce să vă mai spun?… Dimineaţă am urmărit o emisiune pe Antena 3 cu câte ceva despre credinţă, Înviere, etc. Iniţial, au fost invitaţi un teolog ortodox şi un preot catolic plus un jurnalist, apoi s-a desfăşurat Becali. Plenar. Am rezistat vreo jumate de oră, după care a trebuit să plec. Necesităţi mai mult sau mai puţin fiziologice dar, zic eu, cât de cât logice. Aseară, l-am văzut pe Puric la Turcescu. Va fi şi diseară, partea a doua. Zice el Puric ceva, dar amestecă credinţa cu o mistică naţionalistă căreia eu, unul, nu-i înţeleg sensul. Câte neamuri s-au schimbat în 2000 de ani, câte s-or mai schimba de-acum înainte?… Câte neamuri sunt acum, în lume, în clipa asta?  Hristos e acelaşi, pentru toţi. La Becali, credinţa se amestecă cu mistica propriului eu. E ceva mai uşor de urmărit dar, în acelaşi timp, spectacolul e mai plictisitor. A!  şi tot aseară, neavând ce face, am stat şi la emisiunea lui Oreste. Codul lui Oreste, sau cam aşa ceva. Invitat, un băiat. Ghiveci total: Iisus, Înviere, spectru energetic, masaj, dietă pe bază de plante, astre, zodii, mercur, Coloana Infinitului, toată lumea bună era acolo. Dacă a lipsit cineva, probabil urmează în seara asta. Sau a fost cu o seară înainte. Asta e.

- Hristos a Înviat!