Ministrul… de poveste

Daca langa numele tau cineva adauga intr-o buna zi si cuvantul “ministru” ar trebui - cel putin atunci cand deschizi gura- sa te straduiesti sa-ti folosesti si creierul. Altfel… ajungi sa declari… lucruri care nu fac decat sa arate ca numelui tau ii sta mai bine singur: „Religia, din punctul meu de vedere, se ocupa de educarea sufletului, a inimii, e mai mult ca o poveste, ca un mit care se spune unui copil mic, iar el, dupa o anumita varsta, dupa 14 ani, alege ce sa faca.” … spuse Adomnitei Cristian, ministrul Educatiei. Bine zis! Dati afara religia din scoli, ca doar basme ii invata pe ai nostri copii si exista riscul ca aceasta sa-i faca sa adoarma in banci. Plus ca exista riscul ca micutii, ajunsi adulti, sa protesteze cand vad cum popii isi bat joc de credinta neamului lor, cand vad cum guvernantii construiesc Catedrale pentru re-alegerea lor viitoare, cand vad cum babele isi trateaza aproapele cu imbranceli si injuraturi, cand vad episcopii urcati pe maturi, pardon - in elicoptere… Ce atatea “povesti” dupa 14 ani! La 14 ani sufletul copilului, inima lui sunt pe deplin conturate, mintea gata formata, asadar poate trece la… fapte. Action!