Mirarile mele

Buna ziua. Ca tot omul, am si eu nedumeriri. La aceasta ora, doua: 1) de ce joaca lumea Criminal case si 2) cum e posibil sa nu depistez inca de la momentul (sau macar in ziua) postarii, ci nu dupa ce m-am facut deja de ras, inadvertentele gramaticale, de topica sau de logica din textele mele? 1) Nu inteleg, ziceam, de ce consimt atatia (sotul meu, printre ei) sa-si piarda timpul intr-un mod atat de flagrant inutil, jucand jocurile acestea fara nicio miza intelectuala? Nu condamn pe nimeni, cum sa-mi permit aceasta? Dar nu pot sa nu ma mir: atat de mult sa-ti lipseasca respectul de sine? Atat de slab sa fii incat sa nu lupti pentru mai mult? Agreez distractia si joaca (nefiind o energica, agreez mai mult ideea de, decat ele in sine), dar cele care solicita intelectul, prezenta de spirit, simtul practic si strategic, etc. Imi place sahul, scrabble, de exemplu. Nu am rabdare sa ma (mai) joc, dar daca n-as vrea sa citesc si nimic altceva constructiv sa fac, ci doar sa ma joc, in niciun caz n-as alege sa joc sute de runde de gasit palete, creioane si lupe, sau de daramat buline sau altele de acelasi gen. Cine-mi lamureste gustul unora pentru aceste jocuri? 2) Mi-a spus cineva odata ca, mediocra, scriu articolele mele intr-o gramatica aproximativa. Cateodata, ma mir si eu: cum de n-am vazut nici dupa a doua, a treia lectura o greseala sau alta, care-mi “topaie” numai dupa un timp in ochi? Chiar eu am renuntat la cate un blog (nu multe) la care ma abonasem initial, sacaita de negrija cu care fusesera scrise mai apoi unele texte. Acum, ok, eu stiu ca nu-s scriitoare, nu cunosc tehnici ale scrisului predate in facultatile de jurnalism si filologie, si pe unde s-or mai preda. Dar cum reusesc de mi se ascund mie gafele-acestea proprii de redactare cand, citindu-i pe ceilalti, stiu sa sesizez (cand e cazul) in textele lor, orice cuvant inoportun sau o virgula nepotrivita? Va multumesc ca ma cititi atat de putin valoroasa (ca scriitoare pe un blog) cum sunt. Si: indrazniti si faceti-ma atenta!