13

(inland empire- david lynch, splendid fragmentul "captured",  cu iepurasii) luni plec la mare, in cea mai heart-breaking statiune de pe litoral (saturn). am tinut mortis sa renunt(am) vara asta la conceptul vag-boem-frustrant de "nomazi" de 2mai/ vama-veche (care mi-a cam marcat copilaria) si sa poposim pe meleagurile dezolante, depersonalizante, spectrale ale hotelurilor, plajelor si colcaielii standard. probabil ca fac prea mari eforturi ca sa intru in atmosfera scotand, realmente, de la naftalina fotografii vechi, agfa, un pic verzui si cu atat mai mult impregnate de sentimentul acela de irecuperabilitate despre care scriam intr-un post anterior. printre ele, am gasit fotografii si din vremurile mele "basmice", una anume am pastrat-o afara din capsula timpului care e cutia aia de carton plina ochi de false momente necesare unei eventuale amnezii, aveam 13 ani, purtam o rochita bej, cu un imprimeu ca de acurarela, volane si decolteu incretit, pe care, culmea, chiar am imbracat-o ieri (acum, dupa atata amar de timp pierdut tinand diete, facand sala & pilates, am ajuns la dimensiunile mele din pubertate ;)) ) si in maini tineam primul buchetel de flori pe care l-am primit, florile erau culse dintr-un rondou si pareau foarte vintage asa, in aranjamentul acela.