Imediat…

Socant si inexplicabil simtea cum totul se imprastie in jur, dupa ce a fost perfect. Se uita la autobuzul care pleaca, intinde mana, face cativa pasi dupa el… Il asupreste si il depaseste, nu il lasa sa inteleaga nimic din povestea lor. Il sperie si il alunga. E 4 AM, totul vajaie in jurul lui si inima ii bate tare, fara control. Sta o ora pe un scaun, isi musca unghiile si incearca sa inteleaga ceva, orice. Gaseste calea pentru moment dar se rataceste din nou. Vrea sa se intoarca, dar nu poate, nu are unde.  Usa s-a inchis in urma lui si nu s-a mai deschis. Un om se rasteste la el si nu isi da seama de ce. Ridica ochii in cautarea unui punct de reper. Sinele suna apasat, drumul pana la plaja e mai lung ca niciodata. Muzica din casti nu se mai aude, ci doar zvacnirea interioara. Autostrada impunatoare ii provoaca ameteala, iar vantul care batea cu atata putere prin geamul deschis al taxi-ului il dadea impresia de neputinta. Ajunge, coboara, priveste plaja pe care se jucase cu o zi inainte. E 7, oamenii parca treceau vijelios pe langa el, desi orasul era mai calm decat oricand. Luminile, culorile de la semafor, cladirile, totul dadea impresia de miscare. Se uita inapoi, mai spera sa vada pe cineva cunoscut, desi stie ca e ultimul ramas. Nu are rost, traverseaza strada pe care cu o zi inainte trecea zambind si cu fericirea in ochi.  I se naruie ultima zvacnire de autostapanire si incepe sa planga. Oricum nu-l cunoaste nimeni. Printre lacrimi oamenii seamana unii cu altii si toti cu unul singur. Paseste fara sa se uite pe unde, fumeaza necontrolat tigara dupa tigara. Inchide ochii si respira adanc, isi reaminteste si constientizeaza ca acum nu mai poate sa faca nimic. …… Decat sa astepte… Share this: Facebook